Let it draw, let it draw, let it draw....

Azi mi-a revenit cheful să desenez.
Nu am mai prestat de mulţi ani şi mi-am adus aminte că era o vreme când chiar ştiam ce fac. Să tot fi trecut vreo 7-8 ani de la expozitia de caricaturi. Acum constat că mi-am "pierdut mâna".
Voila... ilustraţia pentru postul de jos.

Later edit: mă gândesc să fac mici ilustraţii şi pentru posturi mai vechi

Erase and rewind

Vreau să particip la un flash-mob sau ceva de genu. Simt nevoia de socializare forţată, chiar daca deep-down inside ştiu că e foarte stupid. Îmi pasă prea mult de oamenii de lângă mine şi retardat social fiind nu mă pot exprima adecvat. După eforturi susţinute de a exterioriza lucruri complexe, am ajuns la concluzia că mă vând prea ieftin. Sunt sătul ca lumea să se pişe pe ce simt eu, chiar dacă e vina mea.Toate urcuşurile şi coborâşurile pe care le… fuck it. De fapt aştept reciprocitate de la cei de lângă mine. Ofer prea mult şi iau prea puţin. Sunt sătul de luptă şi de muncit la o relaţie în zadar. Nu se poate face dragoste cu sila, dar am crezut că se poate induce acolo unde exista ceva. Voi intra în “silent treatment”. Vreau să simt că şi altora le pasă de mine. "Pentru că e mult mai uşor să nu-ţi pese de mulţi decât să te chinui să-ţi pese de unul. Pentru că dragostea nu ar trebui să implice nici un fel de efort. Pentru că dragostea ar trebui să fie aşa cum nu am reuşit să-ţi povestesc." (parafrazat cu interpetare) Vreau să pleznesc de viaţă. Să adorm şi să mă trezesc fericit. Să am o zi bună cap-coadă. Să fac ceva interesant nu numai să-mi doresc să fac ceva interesant. Vreau să mă bucur fără motiv. Sau să am un motiv bun ca să mă bucur. Vreau să nu mai scriu. Nu mă las să fiu ce vreau să fiu. Vreau multe dar nu reuşesc să mă mobilizez în sensul acesta. Prea multe “vreau”, prea puţine “am”. Vreau pe cineva sincer şi optimist, care să mă umple şi pe mine de viaţă.

FuckItAll

Credeam că trăiesc, că am ieşit din comă. Aşa cum m-am minţit şi înainte, îmi bat joc de mine şi acum. Singura diferenţă e că acum mă mint cu mai puţină convingere. E posibil să încep să mă plictisesc de mine şi să nu-mi mai dau interesul corespunzator. Dacă până acum eram mort şi credeam că trăiesc, acum îmi dau seama că deşi trăiesc, în realitate sunt mort. O frază idioată. La fel ca mine.