Dumnezeu e ateu

Dumnezeu este un bătrânel simpatic, un moşulică funky ce radiază fericire. Peste tot pe unde trece lumea îl urmează pentru că răspândeşte bine şi frumuseţe. Frumseţe pură, inocentă, lipsită de orice urmă de vulgar sau kitsch. Dumnezeu nu are o religie. Nu ar concepe aşa ceva, e mult prea fericit şi prea înţelept pentru a crea reguli. Ar fi împotriva firii lui să creeze reguli pentru a fi iubit. Nu cere contrapartidă pentru ce oferă. Nu poţi să-l iubeşti pe Dumnezeu pentru că nu eşti făcut din aceeaşi materie ca el, nu eşti din aceeaşi natura. Nu ar cere dragoste pentru că nu are nevoie de ea. Nu are nevoie de nimic pentru că el face totul. Face din plăcere, face din bucuria de a face. Face pentru a fi mai bine peste tot, fără a cere ceva în schimb. E un moşuleţ jucăuş dar prost înţeles. Puţin ciudat dar foarte vesel. Lumea noastră a fost creată din fericire, din atracţia creaturilor faţă de estetic. Pământul era un loc gri, lipsit de culori. Un loc palid.
Dumnezeu stătea pe o bancă. Îşi trăgea răsuflarea după multă muncă şi după voiajul până la noi. Îşi aştepta materialul pentru a picta noua lume. Odată ce particula primordială cu vopsea a atins suprafaţa lichidă a planetei, viaţa plină de sens a început să se propage precum un val. Dumnezeu a creat evoluţia lui Darwin. Creaturile protozoare din apă au evoluat din plăcerea de a-l urma pe Dumnezeu. Atunci când el s-a ridicat de pe bancă şi a început să conducă valul de culoare peste gri-ul pământesc, creaturile l-au urmat. Au evoluat de la stadiul de celule disparate până la ceea ce sunt acum din dorinţa de a vedea tot ce a creat. Au avansat, le-au apărut înotătoare, picioare şi mâini din dorinţa de a-l urma. Cutreieră Terra în urma lui pentru a vedea valul de culoare, de frumuseţe ce însufleţeşte griul. Dumnezeu merge, râde, cântă, umple pădurile cu copaci verzi, portocalii, albaştri. Face totul să pară viu, propagă viaţă. Pluteşte printre păduri, peste munţi, cântând. Conduce valul de frumuseţe în timp ce animalele evoluează în funcţie de teren, doar pentru a ţine pasul, pentru a reuşi să vadă transformarea lumii pale în lumea în care viaţa are sens. Creaturile de pe pământ, făpturile vii sunt adevăraţii apostoli. Dumnezeu este un vulcan. O lavă vie aflată în continuă mişcare. Sursă neterminată de energie. Un hoinar vesel şi neobosit ce are ca singură plăcere, transformarea în frumos. Verifică atent ca valul de culoare să acopere uniform creaţia sa. Dansează cu animalele, ca o ultimă sărbătoare. Când valul a acoperit tot şi munca lui s-a încheiat sărbătoreşte împreună cu vietăţile, o petrece de casă nouă… pentru noi. Şi pleacă. Urcă pe scara lui spiralată spre o altă planetă. Următorul loc monoton ce trebuie colorat. Dar nu înainte de a arunca o ultimă privire asupra Pământului, o ultimă ocheadă pentru a se asigura că totul e aşa cum trebuie. Pluteşte prin scara lui spiralată, printre copaci nemontaţi, păduri, munţi… lucruri ce au fost în surplus pentru planeta noastră dar care poate vor fi utile la următoarea oprire. S-a aşezat pe bancă. Aşteaptă acuarelele pentru noua lume.
Nu suntem singuri, nu suntem unici, suntem doar o lume în care de la prea multă ploaie am rămas în culori pale. Nu suntem încă gri, dar nici prea coloraţi.

112

Viitorul părea mai bun pentru că îl vedeam cu dragoste în el. E la fel de prost ca şi atunci, doar că abia acum am şi deschis ochii.

Nu speriaţi struţii pe ciment !!!

Mi-am comandat un hamburger şi french fries. Ce fel de restaurant pune asa ceva în meniu ? Cine hotărăşte ? Ar putea fi Hans cel blond ! Chelnerul pe care-l suspectez că nu înţelege o boabă de engleză dar care dă aprobator din cap - pentru că “Hamburger and french fries” înseamnă acelaşi lucru şi la asiatici şi la africani şi la americani… peste tot. Onomatopeele guturale ce aduc vag a „thank you” şi „there you go” (de fapt „techia” şi “derigo”) mă zgârie pe timpane. Ciocănelul bate în scăriţa care se dă violent cu capul de timpanul care enervat la culmi ia în şuturi nicovala.
Mănânc hamburgerul incapabil de a hotărî dacă e bun sau nu. Constatat că am pierdut orice urmă de gust. Aşa ar fi dacă ai putea toca nimicul cu dinţii. Şi totuşi mestec ceva. Ceva ce papilele mele gustative nu pot percepe. E doar o pastă a cărei singură proprietate, vag perceptibilă, e textura. Un melanj moale, un semi-lichid pufos, plăcut.
Privesc în jos spre mine pentru a verifica dacă sunt ok. Dar nu sunt. Am devenit alb-negru. Mi-am pierdut culoarea. Sunt o mâzgălitură aruncată din creion pe o coală orbitor de albă. O mână gri de care atârnă o manşetă de cămaşă cu nasture pătrat ţine ceva în mână. Un creion tocit care sfâşie tot ce atinge lăsând în urmă doar firmituri negre de grafit. Scrijeleşte în surdină. Atinge adânc dar fără a produce zgomot. E mâna care mă desenează, mă repară, e mâna care îmi dă o formă pentru ca să nu dispar. Am pierdut gustul şi culoarea, iar ea încearcă disperată să-mi păstreze o formă. M-am redus la câteva linii naive, un contur prost închis ce ar trebui să mă conţină. Mi-e teamă să nu mă scurg print întreruperile desenului. Aş vrea să mă pot agăţa de marginile mai abrupte, dar nu pot pentru că am devenit pasta moale pe care încercam să o ingerez. Vreau să fac valuri care să se prindă precum laso-urile de semnele mai strâmbe. Nu cred că pot menţine valurile chiar dacă le-aş putea crea. Mi-e şi silă să mă străduiesc, prefer să mă scurg decât să forţez inutil.
Mâna gri mă tulbură. E undeva înăuntru, încercând să mă agite. Materia din care sunt făcut mă doare tot mai tare sub înţepăturile ei. Sunt prea moale pentru a contracara.
- Ce-ai păţit Mihăiţă… ţi-e rău? Zâmbeşte scoţând degetul-beţigaş din coastele mele.
- Nu. Mă gândeam la diverse.
- E bună burgerul ?
- Merge
(iar am fost dat cu capul de realitate)

Gotta be an asshole because she’s being a bitch

În ultimele luni am învăţat câteva lucruri pe care sper să nu le uit vreodată. Ce anume ?

- a fi educat greşit de părinţi înseamnă şi a fi un om prea bun
- nimic nu este gratuit, pentru tot ce dau trebuie să primesc ceva înapoi
- nimeni nu este mai important decât mine
- trebuie să fii rău pentru a-ţi fi bine
- females want and have to be treated like crap.