Cele trei reguli

Viaţa mea a fost dominată de următoarele trei MARI reguli.

1. Niciodată cu colege.
2. Niciodată cu foste (actuale) prietene ale prietenilor (prietenelor).
3. Niciodată cu foste prietene (ale mele).

Fiecare nerespectare a fost sancţionată cu umflături, bube şi daune psihice de cursă lungă. Credeam că le-am făcut pentru a fi fericit dar îmi dau seama că nici aşa nu sunt. Mai mult, singurele near-happiness experiences au fost atunci când le-am încălcat sau am încercat să le încalc. Începând de astăzi, după aproape 5 ani de comunism emoţional, cele trei legi interioare se abrogă. Mi-am dat seama că în tot acest timp am trăit ceea ce George Orwel (a se citi/vedea “1984”) putea doar să-şi imagineze. După o comă profundă şi de durată am înviat şi am murit pentru ca acum să trăiesc.
După ce am dat filmul ultimilor ani înainte-înapoi, fast-foreward şi rewind, până a început să sară discul am făcut o constatare ce mi-ar putea salva câţiva ani de incertitudini şi de frustrări. (din păcate numai pe viitor şi nu şi pe trecut)