Sunt o jucărie stricată care a cedat din cauza uzurii şi a abuzurilor. Mi-a fost ruptă cheiţa şi acum nu mai am niciun impuls. Nimic nu mă mai împinge la ceva. De ce un copil nu plânge după jucăria lui? Pentru că nu era jucăria preferată sau poate că se aşteaptă să primească una nouă, mai frumoasă, mai colorată. Sunt jucăria stricată şi aruncată pe jos, pe cale de a fi uitată. Sunt jucăria care vrea să plângă după atenţia ce i-a fost acordată. Sunt jucăria căreia îi lipseşte copilul.
luni, 5 mai 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu